Oraşul Citeşte – Vâlcea

Râmnicu-Vâlcea a citit… Cum aşa? Simplu ! Ne-am strâns în centru o mulţime de cititori, am citit şi am donat cărţi.Cui am donat cărţi? Trecătorilor, pe care desigur i-am şi invitat să se aşeze alături de noi să răsfoiască şi să citească din cartea primită.Am împărţit în jur de 500 de cărţi, ceea ce a fost uimitor ! În afară de asta au fost prezenţi 40-50 de cititori iniţial, iar pe parcurs ni s-au alăturat tot mai mulţi.Trecătorii au fost uimiţi de ceea ce se întâmplă în oraşul lor şi chiar ne-au felicitat şi ne-au urat succes mai departe.Au apreciat ideea proiectului, ceea ce înseamnă că am reuşit să transmitem un mesaj clar despre proiect celorlalţi, să reflectăm intenţiile noastre şi de altfel să dovedim că prin voinţă se poate ! Ceea ce ne-a bucurat foarte tare a fost reacţia celor care au primit cărţi.Erau :” oaw ! Sunt gratis ?” Fiecare om îşi căuta o carte potrivită şi se ivea din când în când un zâmbet care transmitea : “Am găsit ce căutam !”.Centrul a fost plin de tineri, de zâmbete,  culoare, de oameni care socializează şi discută despre cărţile preferate.Se mai ivea câte un om în vârstă care trăgea şi el cu ochiul la cutiile pline de cărţi şi spunea nostalgic : “La vremea mea am citit aceste cărţi… “şi recomanda tinerilor anumite cărţi. A fost frumos ! Şi cel mai frumos a fost că “Lecturi Urbane” ne-a învăţat să lucrăm în echipă.Au mai existat certuri mici pe ici, pe colo, însă ne-am dat seama că toţi ne completăm şi lipsa unuia din noi ar dăuna proiectului.De aceea am învăţat să ne apreciem mai bine colegii de proiect şi să creăm ceva frumos, ceea ce am şi reuşit bănuiesc, nu? Povestea noastră se încheie momentan aici, urând tuturor : “Lectură plăcută !” până la ediţia următoare, desigur !

Mulţumim încă o dată partenerilor :

Librăria Virgil Ierunca-Humanitas

Colegiul Naţional “Alexandru Lahovari”

Colegiul Naţional de Informatică “Matei Basarab”

Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul”

Biblioteca judeţeană- filială Ostroveni

Primăria municipiului Râmnicului Vâlcea

PrintGalaxy.ro

foto Cristi Dumitraşcu

Detalii pe facebook aici şi de asemenea, pe civika.ro aici despre desfăşurarea proiectului .

Când?! -> 26 iunie 2010
Unde?! -> Centrul Oraşului Râmnicu-Vâlcea, la Ceas.
La ce oră?! -> 19:00

“Lecturi Urbane” este o campanie iniţiată de voluntariicivika.ro.

Proiectul urmăreşte promovarea lecturii în spaţiile publice.

Prin lectură înţelegem mari paşi către o bună dezvoltare personală.

Proiectul urmăreşte, de asemenea, transformarea lecturii într-un trend.

Ne vom strânge cât mai multe persoane interesate de proiect şi de lectură desigur, vom citi, vom discuta despre cărţi şi vom dona cărţi trecătorilor, povestind, de asemenea, fiecărui trecător în parte despre acţiunea noastră şi despre cât de mult valorează o carte, încercând astfel să-i convingem că lectura în ziua de astăzi este un lucru indispensabil.

Vă aşteptăm să citiţi alături de noi. Veniţi cu o carte sub braţ sau, dacă nu, veţi primi una de la noi

şi ne vom regăsi într-o acţiune civică si culturala cum rar s-a mai făcut!

Râmnicu-Vâlcea citeşte!

vizitează şi: valcea.orasulciteste.ro

Citeşte alături de noi!

Parteneri: Librăria Humanitas Râmnicu-Vâlcea, Biblioteca Judeţeană ,,Antim Ivireanul” Râmnicu-Vâlcea, Colegiul Naţional ,,Alexandru Lahovari” şi C.N.I ,,Matei Basarab” Râmnicu-Vâlcea.

A citi sau a nu citi?!

Daniel Pennac îşi propune în cartea sa – Comme un roman – să răspundă la întrebarea de ce e nevoie să citim (poate că nu e! – n.n.), de ce avem dreptul să NU citim sau încearcă să explice lumea cărţilor din perspectiva cititorului. După el:
,,Plăcerea cititului era îngrădită, ferită minţilor acelea adolescentine de un secret şi o veche temere a sa: teama de a nu înţelege.
[...] un roman spune o poveste. [...] un roman trebuie citit ca un roman şi menirea sa primordială este de a ne potoli setea de cunoaştere şi de poveşti.
Niciodată nu treci indiferent peste această transformare. Niciodată nu ne întoarcem din călătorii ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Indiferent cât de inhibată ar fi, plăcerea lecturii stă la baza oricărui act de lectură. Fie că e vorba de natura sa, de senzualitatea aproape alchimică, plăcerea de a citit nu cunoaşte teama de vizual şi nici măcar de avalanşa zilnică de imagini televizuale.
Cu toate că se consideră că plăcerea cititului s-a pierdut (prin ceea ce mulţi înţeleg că fiii, fiicele sau tinerii în general, din ziua de astăzi nu mai citesc) ea nu s-a îndepărtat prea mult. Este doar sub această suprafaţă. Uşor de găsit. Trebuie doar să ştim unde să căutăm. Pentru a ne concentra atenţia, ar trebui să reiterăm anumite adevăruri de bun simţ care nu au de-a face cu efectul lumii moderne asupra tinerilor din ziua de astăzi. Este vorba de nişte adevăruri care ne privesc doar pe noi, adulţii. Pe noi, cei care spunem că îndrăgim cititul şi care susţinăm că vrem să împărţim această dragoste.”
Pennac susţine că datoria „educaţiei” constă în a-i învăţa pe copii să citească, în a-i iniţia în tainele literaturii, în a le oferi mijloacele prin care să judece de unii singuri dacă simt „nevoia cărţilor”. El susţine că, dacă se poate admite fără nicio problemă că unii resping cititul, nu este însa acceptabil ca aceştia să se considere respinşi sau să fie respinşi doar pentru că nu citesc. Lăsând la o parte dezbaterile despre “ce înseamnă să citeşti” şi despre mai controversatul subiect “în ce format ar trebui să citim”, autorul considera că a-i acuza pe alţii că nu citesc este la fel de ,,politically incorrect” ca şi antisemitismul, rasismul, xenofobia sau persecuţiile religioase. Personal, la acest punct mă cam despart de Pennac şi devin eu însămi ,,politically incorrect”.
Pennac a avut inspiraţia să susţină în cartea sa câteva drepturi ale cititorului pe care nimeni nu ar trebui să le încalce şi care nu ar trebui privite ca o obligativitate, ci mai degrabă ca linii de îndrumare a celor care promovează lectura cu orice preţ:
1. Dreptul de a nu citi
2. Dreptul de a sări paginile
3. Dreptul de a nu termina cartea
4. Dreptul de a reciti
5. Dreptul de a citi orice
6. Dreptul la bovarism (maladie transmisibila prin citit) – de a te retrage în lumi imaginare
7. Dreptul de a citi oriunde
8. Dreptul de a răsfoi cărţile, de a citi pe sărite
9. Dreptul de a citi cu voce tare
10. Dreptul de a nu fi obligat să-ţi explici opţiunile şi gusturile

Trebuie să începem cu orice. Cu o literă, cu un cuvânt, cu o frază, cu o carte.

Trebuie să începem să ne trăim viaţa prin fiecare carte care trăieşte pe raftul unei biblioteci.  Ar trebui să avem câte o bibliotecă în suflet şi să oferim cărţi fiecărui om care se apropie de noi. Să împărtăşim tot ce cunoaştem. Să ne înălţăm către cer şi să fim siguri că avem aripi care nu pot fi rupte de către niciun fulger sau de către vânt. Să fim un erou în ochii noştri, iar apoi în ochii celor din jur.

Eternitatea există atâta timp cât existăm noi, oamenii. Fiecare carte citită reprezintă o altă viaţă pe care o putem trăi.

Timpul înseamnă vieţi. Să începem să colectăm cărţi pentru minte şi suflet. Pentru râvnita eternitate!

Ne alăturăm şi noi celor care au început deja să citească !